îmi iau la revedere. în fața intrării sinagogii din cetate oamenii s-au strâns ciorchine. pe 21 septembrie 2023. stăteau la coadă ca să vadă spectacolul-lectură SIDY THAL a schtikl. un eveniment în cadrul festivalului european de teatru eurothalia.
un eveniment în cadrul căruia au colaborat șapte instituții:
forumul cultural german din europa de est, teatrul german de stat timișoara, consulatul german din timișoara, forumul democratic al germanilor din banat, comunitatea evreiască din timișoara, fundația moses mendelssohn din berlin și centrul de proiecte al orașului timișoara.
cu acest eveniment îmi iau rămas bun de la funcția de cronicar al orașului timișoara.
Timișoara mea,
de David Mihuța, participant la atelierul de scriere creativa
ții în brațele tale de piatră cutia cu toate amintirile mele. Tot ceea ce are valoare pentru mine plutește ca o fantomă între pereții tăi.
Încă mai pot auzi râsetele, plânsul, dar mai ales tăcerea. Trecătorii își pierd chipurile, contururile lor se contopesc și îmi îngrădesc drumul spre casă. Din când în când, un claxon străpunge bariera curgătoare cu culori, cu culori vii, strălucitoare, din acelea care nu mai există decât în acele vise care se repetă din când în când, visele în care soarele strălucește mereu.
Se deschide o oglindă. În ea, văd un copil care se joacă. Are un leucoplast pe braț.
Amintirea se dizolvă. Călătoria spre casă continuă. Clădirile, străzile și parcurile voastre, pe care le-am văzut în fiecare zi, mi se par mai ciudate ca niciodată. Mă privesc în gol peste zidul fără chip.
Traseul devine din ce în ce mai lung și trece pe lângă casa mea. Mă duce în afara orașului… în câmp.
Privesc în urmă, vechiul drum este acum un fir care se subțiază la fiecare pas, din ce în ce mai subțire, dar nu se rupe niciodată.
Timișoara mea, tu nu mai ești a mea, dar eu voi fi mereu al tău.
Piața Unirii. Acțiune în ceață
de Sandra Silvășan, participanta la atelierul de scriere creativa
Umbra mea se prelungește pe asfalt. Pot să privesc cu exactitate imaginea gri a părului meu care flutură în vânt.
O voce bărbătească îmi răpește atenția. Îmi conduce privirea înspre stânga, în piața întinsă. Trece un bărbat. Vorbește la telefon, vorbește tare. Consolează pe cineva, dar nu consolează cu adevărat, se simte de parcă ar trece sub tăcere ceva important.
Pe urmă dispare.
Rămân singură, și totuși înconjurată de zgomote. Se merge, când pașii întâlnesc pământul se aude POC. POC-POC-POC.
Un porumbel zboară deasupra capului meu. Altul gângurește.
Bătăile clopotelor umplu piața.
Observ două umbre mai mari. Ambele se apropie de mine. Cineva mă atinge. Îl văd, dar nu-l simt. În fața ochilor mei, soarele plutește, culorile se amestecă într-un dans de neoprit. Lumea se învârte aleatoriu.
Știu totul, dar nu simt nimic.
Felul în care oamenii trag de corpul meu nu mă uimește.
Privirile speriate ale pietonilor nu-mi aduc empatie.
Piața Unirii dispare în ceață, se transformă într-un râu fictiv. De neatins.
Încet, îmi duc mâinile la față. Oamenii strigă la mine, urechile mele reduc totul la tăcere.
O singură pată de sânge apare pe suprafața mâinii mele stângi.
Cu o expresie alertă, ochii mei se plimbă prin împrejurimi.
Acolo unde umbra mea se întindea pe jos cu câteva secunde în urmă, se află acum un corp.
Aud deja sirena mașinii de poliție.
piața unirii.
atelier de scriere creativă. astăzi nu în sala de clasă a liceului lenau. ci afară. am adus exercițiul meu preferat:
stați jos într-un loc și observați. scrieți. tot ce vedeți. ce auziți. ce fragmente de cuvinte? ce limbi? lăsați totul să acționeze asupra voastră. lăsați-vă inspirați.
piața unirii. numită odinioară piața principală. în maghiară losonczy tér (piața), în sârbă трг уједињења. astăzi,în română, piața unirii. locul unirii.
așa cum există câte o piață în aproape fiecare oraș românesc. ea comemorează ziua de 1 decembrie 1918, când, după primul război mondial, fostul regat al româniei (format din moldova și țara românească) a fost unit cu provinciile bessarabia, bucovina, banat, țara crișului, maramureș și transilvania pentru a forma marele regat al româniei.
Continuă lectura „piața unirii.”Dragă Timișoara,
de marie-theres auer, dramaturgă la FORUM Text.
Trebuie să-ți mărturisesc că nu ne cunoaștem de mult timp. Da, am aflat de tine abia acum câteva luni. Ce noroc că am putut să te cunosc acum, timp de o săptămână.
Ți se mai spune „Mica Vienă de pe Bega”, dar nu cred că ai nevoie de acest nume. Pentru că ai propria ta istorie palpitantă, care este scrisă în piețe, vizibilă pe pereții caselor și ținută vie de oamenii care locuiesc în tine.
Știi, de fapt, cât de bogată ești? Teatrul German de Stat Timișoara, locul unde am lucrat, se află în aceeași clădire cu Teatrul Maghiar de Stat și Teatrul Național, la care se adaugă opera și baletul. Toate într-o singură clădire. Îmi promiți că vei lupta pentru a păstra această complexitate? La deschiderea Festivalului tău Eurothalia, mi-ai vorbit în trei limbi. De la sine înțeles. Și îmi dau seama: diversitatea naturală e cea mai bună protecție împotriva simplității forțate. În orice caz, sper să ne vedem curând și ai grijă de tine!
pe urmele aktionsgruppe banat
în calitate de cronicar al orașului, mi-am făcut o misiune din a invita artiști în capitala culturală. între 15 și 20 septembrie, generația mea de scriitori din proiectul FORUM TEXT a venit la timișoara. n-au fost singurii artiști și artiste care m-au vizitat.
ne cunoaștem de mult timp. suntem și generația care, din cauza pandemiei de coronavirus, a petrecut probabil cel mai mult timp împreună.
sub conducerea lui edith draxl și a lui peter waterhouse, întâlnirile noastre au loc de obicei la intervale regulate la castelul retzhof din sudul stiriei. și cu toate acestea, am fost entuziasmat să le urez tuturor bun venit la timișoara. să le arăt orașul. să le arăt împrejurimile. să-i duc în locuri care ar putea fi o sursă de inspirație pentru ei și pentru textele lor. să citim împreună primele schițe ale piesei mele SIDY THAL. să le citim cu atenție. să le verificăm. să vorbim despre ele. și să-i invit la o repetiție pentru lectura scenică a piesei. ei au fost primii spectatori.
Continuă lectura „pe urmele aktionsgruppe banat”să nu uităm.
cernăuți. czernowitz. чернівці. tscherniwzi. צֶ׳רנוֹבִיץ.
o repeţite la teatru. ansamblul repetă.
o actriță
alerg, sar și îmi plesnesc coapsele.
nu e puțin lucru. plec!
vapor! tren! bilet!
bilet la jumătate de preț! unde mergem?
to america!
plec
nu am plecat nicăieri în viața mea.
nu știu cum e să pleci.
ce înseamnă asta?
odată am călărit capra vecinului meu, dar m-a costat scump –
am căzut și mi-am spart nasul,
și am încasat și câteva palme.
așa că acea excursie
nu se pune.
toată ziua mă învârt
ca prin ceață.
mi-am pierdut pofta de mâncare.
noaptea visez că plec
nu plec, ci zbor.
am aripi ca un porumbel și
zbor.
SIDY THAL a schtikl
Astăzi începe festivalul european de teatru eurothalia la teatrul german de stat.
și eu voi fi prezent- cu un spectacol-lectură în sinagoga din cetate.
pe 26 noiembrie 1938, în timpul unui spectacol oferit de cântăreața bucovineană de origine evreiască sidy thal în sala teatrului comunal din timișoara, au explodat două grenade de mână. un atentat antisemit al mișcării de extremă-dreapta a legionarilor, care s-a soldat cu patru morți și 70 de răniți.
acest atentat constituie punctul de pornire pentru textul comisionat SIDY THAL. premiera spectacolului cu acest text, în regia lui clemens bechtel, va avea loc la început de noiembrie la teatrul german de stat timișoara în co-producție cu teatrul evreiesc de stat bucurești.
uită un oraș?
Thomas Perle
uită un loc
vreodată
ce s-a întâmplat
acolo odată?
SIDY THAL a schtikl e un fragment din această piesă, iar spectacolul-lectură este evenimentul cu care voi încheia oficial perioada în care am fost cronicarul capitalei culturale europene timișoara.
Continuă lectura „SIDY THAL a schtikl”timișoara: iubiți libertatea?
sarcinile unui cronicar al orașului sunt multiple.
acum câteva săptămâni, realizatoarea TV bianca hauda și echipa de la ARTE Twist au venit în vizită. i-am plimbat puțin prin oraș. în plimbările noastre, am vorbit mult despre identitatea europeană.
am fost la muzeul consumatorului comunist, ne-am plimbat pe malul begăi și am privit din pepiniera verticală orașul și teatrul, unde în curând vor începe repetițiile la spectacolul SIDY THAL.
cultură la cafea și prăjitură.
peste vară a fost liniște pe blog. rămân de prelucrat întâlnirile numeroase. vizitele. tururile de oraș. atelierele de scriere. au fost discuții, performance-uri, spectacole, înregistrări video un shitstorm
și
s-a scris o piesă de teatru
în arșița verii, împreună cu regizorul clemens bechtel am scris piesa de teatru SIDY THAL, care va avea premiera absolută pe 4 noiembrie 2023 la teatrul german de stat.
câteva fragmente din ea vor putea fi ascultate la o cafea și o prăjitură la invitația doamnei consul regina lochner miercurea aceasta:
13.09.2023 | 15.30 – 17.30 | cafenaua VIM | str. general henri berthelot 7